a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

letra de furtună - mihnea crt

[verse]
izolat dar printre străini ce nu ştiu ce vor
e un peisaj asemănător, nepăsarea oamenilor
trăiesc de parcă n-o să mor într-o barcă vâslind uşor
e o luptă, dar lupta adevarată se dă în interior
aud cum valurile se lovesc tare de lemn
ce şi cât pentru lume însemn?
viaţa-i doar un ocean în care încerc să nu mă afund încet
e atât de linişte, nu mai aud niciun sunet concret
că seara ajung acasă, las plasa pe masă în garsoniera închiriată
mă gândesc cu groază că n-am loc să fiu tată
agitat şi fără bani dar mereu cu ceva de plată
mă seacă această lume depravată
departe de amărăciunea realităţii umane
ore după ore, singura alinare e-n visele tale
ordine după ordine te dărâmă ca un val
nici nu mai vezi linia de final
căldura siguranţei financiare învelesc oamenii în nepăsare
e frig, e frig tare
dar eu privesc spre orizont nepăsător, trăiesc de parcă n-o să mor
sper să nu mă prindă cel de mâine zor
tot în valurile astea de care am încercat atât să mă feresc
dar într-o vază la un moment dat toate florile ofilesc
măcar acum simt că trăiesc şi preţuiesc
ce am avut până acum, mulţumit oarecum
nici nu ştiu cum am ajuns aici
plutind în neant fără indicatori logici sau lozinci care să-mi pună piedici
fără frici sau limitatori fizici doar psihici
valuri de critici, haosul din ordine
doar eu şi cu mine
poate era mai bine înainte
nimic să mă reprezinte, nici eu nu reprezint pe nimeni
hainele îmbibate în apă şi regrete mă trezesc la realitate
nu mă opresc, vâslesc fără ca vreun gând să mă sape
dar observ în zare o furtună ce-şi face loc printre nori
schimbare rapidă de stare ce-mi dă fiori
am mai trecut prin asta îmi zic deseori
nu mai e gândire ci doar instinct de supravieţuire
mă întind pe spate resemnat
acum cuprins de ploaia rece, abandonat
simt cum totul parcă acum s-a terminat
închid ochii, aştept inevitabilul impact
îmi răsună în cap oamenii care-mi ziceau cum o să se termine
i-am ignorat, pe atunci ştiam mai bine
liniştea mă cuprinde, liniştea mă inspiră
sentimente peste raţionament se alipiră
dar de data asta nu cred că mai scap
epuizat şi psihic extenuat, incapabil să mă mai opun curenţilor şi vocilor
un ultimul fior ce se-ncolăceşte uşor
o ultimă adiere, un fel de la revedere
sunt deja mort oricum poate eram şi până acum
realizarea doare cel mai tare, totul se face scrum
post scriptum

- mihnea crt

letras aleatórias

MAIS ACESSADOS