a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

letra de colivie - mihnea crt

[verse 1]
o barcă cu pânzele tăiate, pierdută-n noapte
un gând sumbru, un singur moment de luciditate
raze reflectate din oglinzi deformate
mă ghidează
alb steril de spital înconjoară lumea modernă
lipsită de orice tip de caracter atârnă
în talere grele opusă personalității
lipsa identității ajută propagarea realității
altora în viața ta, rațiunea e singura care te poate ajuta
noaptea ar putea să fie atât de liniște
dar absența ta mă urmărеște
dacă m-aș opri să scriu, aș înceta să fiu
n-aș mai sta până târziu să transcriu
aș da multe să am dеterminarea de când eram mic
dar nimic nu mai e la fel teoretic
vor o societate ideală, inaplicabilă în lumea reală
dar încă au prejudecăți despre fiecare persoană
refuză orice urmă de gândire rațională
scot la iveală că nu am rămas aici din greșeală
oricât aș încerca să mă mint, să refuz să mă schimb
e în zadar că tot nu pot face nimic
doar îmi promit, irealizabil și grăbit
ca un vecin antisocial pe scara blocului
nici eu n-aș vrea să fiu în locul lui
mă trezesc și după nu pot să mă culc la loc
prins la mijloc, când nu am vrut să mă bag deloc
nu vor responsabilitate
dar ar vrea să le fie fidelă și plină de sinceritate
nu te baza niciodată pe alții
aceeași mentalitate cu mici variații
am realizat de-abia după stres și nervi
regres și observi
că ai rămas blocat în timp, destin ciclic
impresia unui oarecare statut te liniștește
profitul pe seama altora facturile le plătește
ne validăm toate neajunsurile cât să ne ajungă
pentru încă o amăgire, des dezamăgire
aș vrea să pot mai mult
cam cât credeam mai demult
dar o înșiruire nefastă de evenimente
strică momente, lasă amintiri incomplete
ați scăpat de comunism dar mulți încă ați rămas prinși în el
e totul la fel
e greu să vezi peste blocuri și peste părerile altora
lupta n-avea cum să fie pierdută
când ea n-a fost începută niciodată
[chorus]
printre gratiile unei colivii captiv
printre spini mărunți încerc să navig
să ignor ce simt până-ntr-o zi
când o să ajung să nu mă mai mint
printre gratiile unei colivii captiv
printre spini mărunți încerc să navig
să ignor ce simt până-ntr-o zi
când o să ajung să nu mă mai mint

[verse 2]
o apreciere pierdută într-o mare de nepăsare
lumina viselor tale se stinge odată ce copilăria apune
degeaba te-ai schimbat dacă faci aceleași greșeli
și iar te-nșeli
îți omori constant părți din tine
le îneci în nesiguranță și facturi neplătite
învață de mic să privească totul în sume și diferențe sociale
nimeni n-o să te pună peste propriul bine, reține
înconjurat de oameni și totuși atât de singur
în permanență în căutare de echilibru
nu te schimbi, doar înveți să conviețuiești
trebuie să ai ce să dărâmi înainte să construiești

- mihnea crt

letras aleatórias

MAIS ACESSADOS