a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

letra de cândva visa - gani (rou)

[strofă]
8:49 – sare din pat panicat
telefonu’ ăsta nenorocit iar n-a sunat, l-au descărcat
cele vreo trei snooze-uri, sau l-a lăsat auzul
nu mai contează, tre’ să prindă autobuzul
spre metrou, s-ajungă la birou
la aceleași fețe vechi gata să-l ia de nou
dar mai sunt clipe lungi pân-atunci
purtat pe drumuri zi de zi, ca niște blugi
uzat, privește fix fără vreo țintă
se uită în jur, parcă se vede în oglindă
a călcat pe cineva, dar a uitat să simtă
până e împins când ușile cer atenție să se-nchidă
nu răsuflă ușurat în clipa opririi
n-are timp de blocaj în pasaj la unirii
voința gaj, s-a conformat, ar vrea curaj
să-ncerce altceva, dar se știe prea laș
la și 5 vede iar lumina – tiraj
se lasă purtat de pași
înainte marșează, se vrea treaz, doarme pe el ca o saltea
printre anonimi – doar încă unul din rețea
felul 14 dintr-o masă amorfă
întors pe dos, de parcă are entorsă
tot efortul lui pare pentru pereți, ca o amorsă
și, deși îl trec, nu e-n apele lui, precum o morsă
de la zoo, nici dacă plouă
sclăvit zilnic cât zece, și azi e o zi nouă
și una-două, cl!ck-cl!ck pentru sume
când azi e doar un link între ieri și mâine
e dat cu hugo boss, e șeful la miros
și-a luat cravata roz, s-a instalat pe post
cu replici pe de rost, recitate anost
n-a ars demult vreun prost, dar e prăjit, gen toast
ce simplu pare tot când e condus de cerebel
și ce rebel e el dând share la meme antisistem
postarea pe privat, să nu vadă vreun manager
în paralel cu un excel ce avea deadline ieri
nu-nțelege cum a ajuns să se lege
pentru rate, chirie și un badge, e
ca un senator fărădelege
ce ar da-napoi din propriile alegeri
îl ia cu friguri că nu-l lasă rece
că timpul trece și el se întrece
în cursa altora cu scuza c-ar pleca
lejer, dar e ceva ce tot nu merge așa:
oameni identici, cu mai multe fețe decât un zar
are regrete, dar nici n-a-ncercat măcar
“mă car!” – își zice-n sine zilnic
sătul și pe nepusă masă, ca la picnic
își amintește că n-a fost mereu așa
cândva visa și-atunci când nu dormea…
crescut departe de părinți, așa evada
nu prea se regăsea-n peisaj, da-l recrea
pânza vedea ce simțea și culoarea-i vorbea
noaptea-l înțelegea când restul lumii dormea
când băieții la bloc mai făceau combinații
el combina nuanțe și n-asculta la alții:
“unde crezi c-o s-ajungi cu mâzgălelile tale?
nu știi, coaie, că artiștii mor de foame?”
sau: “ești un copil bun, nu te lăsa mai prejos
mai bine stai în banca ta, ca să devii om serios”
sau: “o s-ajungi un drogat și-un ratat
n-o să faci niciun ban, n-o să fii bărbat!”
dar nu-i asculta și tot desena
cu gândul la o ea și clipa-n care va schița
un gest și-n fața ei, nu doar hârtia
muza-l tot inspira și-o imortaliza
i-a adus un portret, ea i-a evitat privirea
și, ca rătăcit în primărie, s-a pierdut cu firea…
și s-a gândit că poate-aveau toți dreptate
și arta se pierde între științe exacte
că nu e totul roz și nici complementar
s-a estompat în griul cotidian
deci s-a resemnat, a mers și-a semnat
primul lui contract, practic s-a angajat
să uite de visuri, s-a lăsat și a lăsat
undeva, uitat, un autoportret neterminat…

- gani rou

letras aleatórias

MAIS ACESSADOS