a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

letra de portițe de scăpare - alexandru corlan

totul incepe cu mintea treaza in timpul noptii cautand scapari
usi de evadare, noi imprejurari si vise duse departe. sunt vremuri rele pentru visatori
iar visu-i ca ciocanu lu thor incontrolabil intr-un viscol gen tornada. de obicei aterizeaza-n strada
iar concretul se leaga prin munca si un rezultat minuscul comparativ cu depusul
adaug retusu sa finalizez produsu si uneori imi iese inversu, alteori opusul
deja prea personal sa nu atribui ce-i propriu, oric-m viitoru e-n doliu
spun eu vazandu-ma calm fumand in fotoliu
astept sa-mi tatuez spatele si sa-l intorc. sa ma duc oriunde apuc ca sa ma intorc
iar in torace-i galagie prec-m multimea adunata-n jurul unui tort
in creier e galagie ca la airfield + untold. adesea uit c-m ma comport, dar sunt scapat de sub control
cand nu exista sine, sufletu-i rostogol. acceptarea-i echilvalenta schimbarii de rol
totodata… misto asa.. cred. “acasa” ii un termen gol
in franta-i ce nu vreau sa cunosc mai departe. in targu-jiu ce las in spate
ardealu-i pasu spre finalitate, dar parca nu-i nici asa. misto asa
cand ce redau nu-mi pasa mie dara cuiva. cand plec noaptea din parc se-aude o voce de cucuvea

io nu ma pot….. opri…
din pacate as vrea dar o iau razna
si-mi pierd controlul
ma schimb periodic ca televizorul

ca o furie plina de mila si-altruism, “nu vreau sa te omor” e truism
asa ca lasa-ma-n pace, te rog. ca atunci cand priveam c-m mutila pisica dupa ce si-a dat cu drog
regurgitez amintiri ca sa scap dracu de viforul asta interior
simt c-m mor usor si lent ca petele de pe tavan la ultimul etaj intr-un apartament
n-am nevoie de confirmare sa stiu ca pun epitet evident autentic, doar scap de cercul vicios egocentric
si treaba s-a dus la alt nivel.. uneori parca tin un jurnal pe vers reminiscent
ca piesele ce le scriam cand eram adolescent; ce n-au iesit la suprafata
un frate-mi spunea ca vrea sa-mi traga clip la un “puzzle”
de stari, consecinte, urmari…
vizitez paradisul cand uit ce i-am promis lu… nu conteaza
oric-m datul din casa echivaleaza cu tradatul persoanei care conteaza
cel mai mult. obsinuit sa te-ascult..
dar nu te mai suport de atat de mult timp ca ma simt ca un semi-parazit substantial
te las in traiul tau personal, whateva, in pofida
faptului ca devenea oric-m deconstructiv c-m sustine si derrida
plec, pa. pup. pe-alta data. ne mai vedem sau nu. conteaza prea putin
drumul devine constructiv, pana la urmatorul individ submisiv complacerii-n nimic
de-aia-i periculos la dracu sa zic ce simt. mai ales cand se interpreteaza gresit

(dar uneori am senzatia ca tre sa iau o arma si sa trag in toata lumea ca vrea sa ia)

tot ce nu-i al lor. tot ce satisface
toate gandurile rele luate din ceva
traiti cu ele de puteti si-o sa vedeti
ca-ntre patru pereti iti doresti moartea
de-aia te complaci, de-aia refuzi s-accepti
confuzia te-omoara, la fel si-o arma
in doua lumi paralele-n care traiesti una-i palpabila
cealalta ramane ascunsa. da pe ea te bazezi
fantezia-i altceva decat ce crezi, in cazu-n care pervertesti
asculta-ti inima…. si daca-i moarta… ingroapa-ti-o-n desert
mintea-i bolnava, du-o-n tibet. sau speculeaz-o-n public bet

eu cred in ingeri. dar dracii ma urmaresc
oricat as vrea de mult. daca alerg doar obosesc
procrastinez. in speranta ca dispare instinctul mortii
oric-m se joaca roata, castiga sortii
siii aleeerg. alerg. alerg. in jurul cozii
siii daca m-opresc.. ies coltii.. sau emotii
oric-m as da-o, o dau adevarat
de-aia iluzia unei dureri apare si revine repetat
dar sunt captiv sa fiu eu insumi nu altcineva
si de-aia-mi accept ce-mi zace-n cartile norocului
asta e jocul omului. uneori ma regasesc in mintea orbului
fac apel, fac apel, fac apel la sentiment
exista frumusete si binefacere, chiar daca nu simtim permanent
oameni urati vor binele si frumusetea si strica inocenta
si ce distrug se revarsa in nimicnicia sufletului lor ars pe rug
se bucura de libertate, de fapt i-un jug. a ce nu poa sa aiba si distrug…
distrug.. coloana vertebrala e ispita sarpelui
comoditatea-i ascunzisul actului. si innegrirea inimii si inchisoarea mintii
si cine crede ca are, n-are nimic

- alexandru corlan

letras aleatórias

MAIS ACESSADOS