a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

letra de momentu' 0 - alan (rou)

[strofă]
1952, în calendar
se naște un copil într-un mediu precar
părinți bețivani toarnă viața-n pahar
umblă desculț toată ziua p-afar’
e clar, n-a fost răsfățat de soartă
născut în moldova, departe pe hartă
la 13 la muncă, pe șantier bagă
la 16 își ia inima-n dinți și pleacă
stă în baracă, muncitor băiat
trage cu cârca să bage-n stomac
zice: “asta e, oricum n-am ce să fac
iar visu’ meu e să nu fiu sărac!”
urmează tichilești, zeghe, muncă
pe motiv că s-a combinat și n-a facut nuntă
așa era legea, făcută să rupă
o numeau “seducție” și îți luai “zdup” după
în ‘72 a plecat în armată
da’ nu la arme, l-au bagat la lopată
acum întâlnește o fată
prima dragoste – a doua nevastă!
doar că un timp nu s-au mai văzut
capu’ sus da’ încrederea a mai scăzut
au luat-o separat, carе cum a putut
cât a ținut a ținut și s-au întors la-nceput
yeah, vin anii ‘80
“epoca de aur” cu tot fеlul de povești
cu suflete calde, calorifere reci
dacă nu-ți era bine aici n-aveai unde să pleci
prima nevastă cu care a stat
i-a facut 2 copii, avea cazieru’ pătat
femeia arată cât îi pasă de fapt
când îi lasă p-amandoi la orfelinat
(yea, yeah) așa a fost să fie
a zis că “mai bine singur” – nu știa ce o să fie
el băga muncă zilnic, c-așa tre’ să fie
că pe-atunci dacă nu munceai băgai pușcărie!
a doua nevastă apare-ntr-o zi
avea un copil, optimism în priviri
s-a hotărât rapid și-a zis “știi
nu-i lăsăm la casa de copii orice ar fi! ”
așa că i-au luat acasă pe toți să-i crească
doi dintre ei abia știau să vorbească
gata cu păduchii, acu-nvățau să zâmbească
de-acum nici norocu’ n-o să-i părăsească!
yeah, femeia era vânzătoare
mamă devotată, toată ziua-n picioare
pasionată de cărți, mai citea la lumânare
după ce-și punea copiii în pat la culcare
își visau viitoru’ da’ nu știau cum sună
o duceau greu de la lună la lună
voiau să privească mereu partea bună
în ‘83 primu’ copil împreună
wc-ul în curte, condiții “ok”
creșteau porci – îi vindeau pe neve
el muncea-n mediu toxic, număra zilele
mergea cu bicicleta – n-avea bani de itb
colegii din fabrica-i știai situația
unii-l ajutau, îi mai cedau rația
cu 8 clase și-a făcut educația
nu era cu partidu’, nu-i plăcea “ecuația”
clar, aveau nevoie de mai mult
statu-i mută la bloc – sentiment plăcut
da’ viața-i nouă, cum nu s-a văzut
deci acu’ sunt gata de-un nou început
‘86, familia crește
de-acum încă un copil zâmbește
toți bucuroși, el se gândește:
“șapte la masă deci bagă, muncește!”
la câteva luni totu’ se schimbă deodată
apar complicații, se gândesc c-o să-l piardă
doctorii încearcă da’ nu știu ce să facă
tratament peste tratament bagă!
panică, stres, gânduri, pastile
după șase luni de spital copilu-și revine
își fac cruce și-i mulțumesc că totu-i bine
spun că-s pregătiți indiferent ce mai vine!
momentu’ 0!

- alan rou

letras aleatórias

MAIS ACESSADOS