a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

letra de ape tulburi - 2012

[chorus: adn]
ăsta-i momentu în care dai tot din tine
şerpi cu venin venind spre tine în serpentine
aceleaşi stări pe tine, terne în vine, eterne, în fine
temeri, crime-ncep să-ncline din temelie
ăsta-i momentu în care dai tot din tine
şerpi cu venin venind spre tine în serpentine
aceleaşi stări pe tine, terne în vine, eterne, în fine
temeri, crime încep să încline din temelie

[verse 1: subşapte]
deschide al treilea ochi, acceptă orice transă
tranşat în tranşee, detonat în masă
fără bilanţ sau balanţă cad în braţele
bestiei botezat de piramidă, corporaţii gigantice-mi
leagă fraţii adânc în clepsidră, direct din babilon
mâna dreaptă a zeilor maya, calcul antic captat de cap
erup din cocon spărgând capsule-n capcană
ca [?] îmi trec anii grei, tăiat de-alarmă
din galadin până în iudeea, sânge scuipat parţial
spurcat în spumă, spaţial, primul contact intact
geneză după primul impact şi mă desprind de zodii
de nevăzut ca saint germain în vântul morii
între rai şi iad, unde ziua desparte noaptea
prin temple de cristal, navigând manual corabia
şi-ţi sparg scutul cu sunetul, sufletul cusut sumbru-n stern
specii, haos şi aforic, gazdă pentru cei c-un picior deja în infern
[verse 2: afo]
i-a despicat arcada, n-a înţeles brigada
n-a înţeles ce-i strada, dar conştiinţa-i alta
control n-ai, poli n-ai, respiri iar boli
confort high, zbor! hai, ia-ţi, poc! mori
şi du-te tati tu cu illuminati, că frati-tu
rămâne aici pe partituri cu
specii, nene, mii de specimene
grei ca grecii-n semne, beton ca pe cisterne
ţi-o iei de la adn în lasere
calcă-i tu pe capete, ca la calapod arată-te
dau, bate-te ca h–rdele, eşti un stricat ca bagaboantele
hai, du-te în morţii tăi şi-adună satele
sateliţii mei emit pe marte că n-am parte
de prea multe medii şi emit pe alte unde înalte
sunt calm, dar nu-s departe, mi-eşti fan, dar nu mi-eşti frate
fals în totalitate ca banii în societate

[verse 3: adn]
ne măsurăm incertitudinea în trepidaţii reci
îngropând aspiraţii întregi între tiranţii seci
cu terminaţii în vecii veciurilor bej
şi-aşa orbeşti în beci, ignorând câte ne spun
particulele din jur că natura-i pântec fecund
şi-oricât e de scund rămâne tot prag magnetic
remediu pentru mediul nostru total malefic
dar cavoul asta cu zimţi, strâmt, arde ca fosfor
împins, mă simt prins în strâmtoare ca bosfor
în oraşe de marmură dură şi fiare ce zbiară
afară e iarnă, zăpadă şi gheare de seară
stau să tresară iară, pe stradă trag din ţigară
adânc, atât cât pot şi în linişte începe tot
să se mişte încet de tot şi-mi cere scop
când simt seva în cristale cufund tumultul prin stare
rup multul din zare şi verva dispare
[chorus: adn]
ăsta-i momentu în care dai tot din tine
şerpi cu venin venind spre tine în serpentine
aceleaşi stări pe tine, terne în vine, eterne, în fine
temeri, crime-ncep să-ncline din temelie
ăsta-i momentu în care dai tot din tine
şerpi cu venin venind spre tine în serpentine
aceleaşi stări pe tine, terne în vine, eterne, în fine
temeri, crime încep să încline din temelie

- 2012

letras aleatórias

MAIS ACESSADOS